Pentru aplicarea tencuielii la interior sunt necesari cativa pasi importanti in vederea obtinerii unui rezultat durabil, fara fisuri, eficient si cu proprietatile promovate. Indiferent daca este aplicata manual sau mecanizat, etapele raman aceleasi si trebuie respectate intocmai pentru a nu te trezi cu pereti strambi sau fisurati la scurt timp dupa terminarea proiectului. 

 

In functie de tipul peretelui interior, formula intrebuintata pentru tencuiala poate fi diferita. Dozajul de liant este, in general, redus, raportul fiind mai mare de apa/ciment si se folosesc clase mai mici de mortar. Se mentioneaza ca tipul de suprafata pe care se aplica are o importanta in ce priveste alegerea mortarului necesar unei lucrari rezistente. Iata cateva informatii referitoare la etapele de lucru si detaliile specifice acestora. 

 

Alegerea mortarului

In cazul aplicarii la interior, tipul peretelui are, totusi, importanta, acesta determinand clasa mortarului. Cu cat peretele este dintr-un material mai gros ori mai dur, cu atat clasa mortarului necesar va fi mai mica. Pentru un perete interior din caramida si beton, clasa recomandata este CS IV, iar pentru beton simplu clasa ideala va fi CS III. Pentru peretii interiori din BCA va fi recomandata clasa mortarului CS II. 

In cazul folosirii unui amestec ce include nisip, grosimea acestuia va avea o oarecare importanta. In functie de stratul aplicat vei alege un nisip de dimensiuni mai mari sau mai mici. Pentru primul strat marimea va fi intre 4 si 8 mm, iar pentru grund va fi de 2 – 4 mm. 

Cum obtii un perete fin si drept

In majoritatea cazurilor, se recomanda aplicarea straturilor de tencuiala in doua reprize, primul fiind de grund si al doilea de tinci. Stratul de baza si cel mai gros este grundul, el dand suprafata constanta a peretelui, putand fi aplicat si manual, si mecanic, folosind mistria, canciocul ori aparatul special. Va pastra o suprafata mai dura si rugoasa pentru ca tinciul, aplicat peste grundul uscat, sa adere mai bine. Actiunea se va face mereu de sus in jos. 

 

Primul pas – curatarea suportului si pregatirea sa

Actiunea de la care pornesc ceilalti pasi si, poate, cea mai importanta, este curatarea suprafetei pe care se va aseza, mai apoi, tencuiala. Zidul ar trebui sa fie stabil si sa nu mai detina praf, ciment ori urme de grasime sau ulei. Cand este vorba despre o suprafata ce absoarbe repede, se va aplica o amorsa, temperatura de lucru situandu-se intre 5 si 30 de grade Celsius. 

Peretele este pontat folosind profile W10 sau W6, la 24 de ore inainte de aplicarea tencuielii. Distanta dintre profile nu ar trebui sa fie mai mare decat dimensiunea pe lung a dreptarului de tip trapez sau H intrebuintat pentru nivelarea mortarului. Pentru colturile exterioare vor fi utile niste coltare concepute pentru tencuiala. 

 

Pasul 2 – pregatirea materialelor de lucru

In cazul prepararii manuale se va folosi o cuva curata in care se toarna cantitatea specificata de apa de pe ambalajul produsului si tencuiala dorita. Dupa cateva secunde sau timpul de asteptare specificat, se va amesteca pana la obtinerea unei paste unitare. 

Cand consistenta este mult prea vascoasa, poate fi adaugata apa pentru ca fluiditatea sa fie diferita, dar mai mult praf nu se va adauga niciodata in amestec, deoarece poate ingreuna omogenizarea prin grabirea timpului de priza. 

Pentru prepararea mecanizata, vei porni, pur si simplu, masina de tencuit, regland cu grija debitul de apa pentru a se preta materialului, iar apoi se adauga acesta spre a obtine pasta omogena de consistenta dorita. 

 

Pasul 3 – aplicarea

Poate avea loc mecanizat, cand se va folosi pistolul de spritare si se va regla presiunea de aplicare, astfel incat utilizatorul sa controleze cat de gros va fi stratul de mortar, sau manual, prin foloisrea mistriei, gletierei, spaclului ori canciocului. 

Pentru o aplicare corecta, este indicata folosirea uneltelor curate, pentru ca petele de uleiuri si impuritatile de alte naturi pot afecta calitatea rezultatului. 

Tencuiala va fi folosita intre profilele pontate cu o zi inainte, iar daca se foloseste masina, vor fi urmate instructiunile producatorului si ale materialelor speciale de constructii. 

Cand este urmata tehnica mecanizata, este de preferat ca amestecul sa nu stationeze mai mult de 30 de minute in furtun, caci se poate usca si produce pagube. 

 

Pasul 4 – nivelarea

In vederea obtinerii suprafetei plane se vor face verificari cu polobocul si cu dreptarul. Mai intai, se va nivela materialul prin intrebuintarea dreptarului H ori trapez, in acest mod fiind asigurata intinderea sa pe intreaga suprafata. In urma acestui pas sunt scoase profilele W6 si W10 si spatiul ramas liber se va umple cu mortar. 

 

Pasul 5 – razuirea 

Dupa ce a trecut in jur de o ora de la pasul anterior, intreaga suprafata va fi razuita cu grija folosind un dreptar trapez sau un spaclu cu lamela. 

Pasta care ramane la razuire va fi intrebuintata, mai apoi, pentru a umple denivelari si goluri existente sau decoperite pe parcurs. 

 

Pasul 6 – finisarea

La aproximativ 45 de minute de la pasul anterior, tencuiala va incepe sa se intareasca iar, in timp ce priza isi face efectul, spatiul se va driscui cu o ustensila (drisca) prevazuta cu un burete la capat, inmuiata in prealabil cu apa. 

In urma driscuirii va fi obtinuta o pasta fina ce se poate intrebuinta, mai apoi, pentru finisarea cu spaclul sau gletiera. Prin folosirea unei unelte de dimensiuni mai mari se va controla mai usor starea si forma unei suprafete mai mari, idealul fiind ca aceasta sa fie plana. 

In vederea obtineri unei suprafete pregatite pentru vopsire, driscuitul si finisarea pot fi repetate. 

Pentru a se usca, tencuiala are nevoie, in medie de pana la 96 de ore, dupa care se va verifica iar, daca este gata, poate fi acoperita de un glet de finisare pentru a avea o calitate superioara, ori se trece direct la pasii specifici vopsirii cu material lavabil. 

In functie de tipul materialelor folosite, de consistenta tencuielii si de grosimea straturilor, perioada necesara asteptarii poate creste sau scadea. Umiditatea, curentii de aer sau temperatura din incapere pot avea si ele importanta cand vine vorba despre timpii de uscare.